În artele decorative, podoabele vestimentare reprezintă un domeniu special, de mare complexitate, din punctul de vedere al funcțiilor practice, estetice și al raporturilor sociale.
Pafta este denumirea de origine turcească pentru accesoriul vestimentar care, pe lângă rolul de podoabă, are şi un rol practic, acela de a încheia o haină în zona mijlocului, cu cordoane ornate, brâie sau centuri lucrate din diverse materiale şi decorate în diferite moduri. Aspectul estetic și funcțional al paftalelor transmit diferite mesaje prin intermediul măiestriei confecționerilor lor: mesaje ale apartenenţei la o anumită treaptă socială, naţionalitate sau religie, ori simbolul uniunii prin căsătorie.
În Peninsula Balcanică, dar și în Occident, argintarii, în atelierele lor, prin diversitatea tehnicilor de turnare, ciocănire, ajurare, filigranare și ornamentare folosite, au oferit ritmicitate motivelor decorative ale paftalelor. Potrivit celor mai recente descoperiri arheologice din spațiul românesc, paftalele au fost folosite ca podoabe vestimentare încă din vremea geto-dacilor până la începutul secolului al XX-lea.
Muzeul Mitropolitan prezintă publicului larg, din colecția de accesorii vestimentare, 24 de perechi de paftale, care se înscriu în seria celor din aria moldavă și balcanică. Din cele cinci perechi de paftalele cu brâu expuse, două au fost purtate de ierarhi, după cum este menționat pe eticheta din material textil cusută pe căptușeală.
De asemenea, sunt prezente cele cu motive avimorfe (păsări), simbol al vieții care se reînnoiește ciclic, dar și al morții și transcendenței, precum și cele decorate cu motivul șarpelui pe pafta sau blazonul cu motiv heraldic, ori cele folosite ca accesorii la costumul de nuntă sau de sărbătoare. Observăm faptul că paftalele sunt realizate din aliaje metalice care conțin argint, aur, sau nu, bronz, cu montură de sidef, ceramică, pietre prețioase sau semiprețioase (chihlimbar), având forme ovale, rotunde, de frunză sau de lacrimă.
Cele mai semnificative și des întâlnite paftale au fost decorate cu teme religioase purtate de prelați sau puteau constitui accesorii ale costumului de nuntă ori de sărbătoare. Astfel, se regăsesc gravați: Sfinții Împărați Constantin și Elena, Maica Domnului, Sfinții Ioachim și Ana, precum și Sfintele Mucenițe Ecaterina și Varvara.
Expoziția se află în absida sălii „Sinaxar” și este deschisă din data de 16 iunie, până la sfârșitul lunii septembrie. (Elena Bercu, restaurator expert)
